Suntem ceea ce gandim

Suntem ceea ce gandim fara doar si poate. Copiii gandurilor noastre de azi vor fi realitatile de maine. De putina vreme incerc sa gandesc doar pozitiv. E destul de greu sa tii in frau negativismul. Sunt din ce in ce mai convinsa ca realitatea se contureaza in urma puterii gandului.

Dragostea

Cat de putini oameni cunosc dragostea! Ce-i oare dragostea? O putem defini? Se incearca sa-i fie creata o imagine prin filme, muzica, literatura - dar cati dintre noi o simt oare? Dupa parerea mea e un lux. Un lux pe care nu ni-l permitem si pe care nici nu am sti sa-l revendicam.Iti spun te iubesc! Dar da-mi cardul, imbraca-te in costumul verde, nu te uita la tipa care tocmai a trecut si care are un trup perfect, nu te du in oras cu prietenii, ai facut burta dragule, si chiar ai si chelit..Vrem o femeie perfecta, sau un barbat perfect..Ramanem singuri pentru ca nu incetam sa cautam, si cautam o viata intreaga si nu o gasim..Cat de simplu ar fi fost sa iubim doar..un om normal care este unic. "Un individ care-si cauta o viata intreaga jumatatea perfecta ajunge la batranete sa fie singur. Cineva il intreaba: "Chiar nu ai gasit intr-o viata de cautari , femeia perfecta cu care sa te casatoresti? Ba da! Dar si ea cauta un om perfect" A iubi e ceva atat de firesc precum cantatul privighetorii..ea nu intreaba de ce? cum si cat? isi canta cantecul si zboara mai departe. Nu are nevoie de un act care sa-i legifereze cantul.
Familii in care nici sotul si nici sotia nu stiu ce -i dragostea; copii care la randul lor cresc intr-o atmosfera lipsita de dragoste vor perpetua la randul lor aceleasi greseli ca si parintii lor; si tot asa la nesfarsit , un lant al slabiciunilor, roluri jucate si rejucate pana la infinit. Dragostea e rara. Nu o putem defini, o putem doar trai.

NEPUTINTA

M-am saturat sa alerg dupa oameni incercand sa-i salvez. Gata!!! Pana aici..mi se pune pata pe cate un suflet pierdut si ma lupt si ma zbat crezand ca voi muta muntii din loc, ca voi reusi sa-l aduc pe linia de plutire! Pierdere de timp. Am obosit. Sute de lacate am pus la usa mea asa ca nu incercati sa mai veniti la mine.. Am aruncat si cheile.

TRAIESTE

Inceteaza de a te mai intreba de ce? merita? oare cum? unde? intrebarile nu-si au rostul. Reflectia otraveste experienta. Implicandu-ne in ceea ce facem, iubind procesul traim viata din plin..

Cine da? Cine primeste?

Cine da si cine primeste? Cel ajutat sau cel ce ajuta? As raspunde - Amandoi..Cel ce ajuta si cel ce se lasa ajutat si care -i ofera sansa de a simti compasiune celui ce ajuta. Universul asta-i perfect. Fiecare fir de iarba creste la momentul cand trebuie sa creasca..Nimic nu-i alandala.

fiecare este putin din ceea ce a intalnit...........................................................................

Ne petrecem viata adunand locuri frumoase si intalnind oameni dragi..poate ca asta-i raiul.

DUCATI 916 - DOAR SEX

"A bike you hate to love"

Viul grai

Am o intrebare pentru voi. Cum reusiti sa va dati seama daca omul din fata voastra emite, folosindu-se de limbaj, un adevar.. In principiu cuvantul are rolul de a creiona o realitate, cea a gandurilor tale; el poate transmite emotia pe care o simtiti intr-un anumit moment, cunostintele pe care le posezi etc... Numai ca exista o problema! "Smecherul" de azi ( in limba germana, de unde este imprumutat cuvantul, inseamna "om cu gusturi rafinate") se foloseste de cuvant pentru a crea capcane, la EL cuvantul nu e decat un sistem de minciuni, un zgomot de fond...
Avand inradacinate in mine notiunile astea am gandit ca toti din jurul meu le-ar avea...big mistake!! Daca la mine cuvantul exprima gandul meu care la randul lui conduce la fapta, la altii reprezinta o modalitate de a creea o imagine frumos colorata dar fara continut..
M-am intrebat de multe ori de ce as continua sa fiu asa cum sunt si nu m-as adapta la "conditiile de piata"? Ramanand asa voi avea mereu de suferit..schimbandu-ma as suferi mai putin din pricina celorlalti dar m-as pierde pe mine, lucru cu mult mai important..

PASTILA MEA DE EXCTASY

Vorbim atat de des de fericire si de faptul ca nu o putem atinge. De parca ar fi o fata morgana..Afara ploua acum si miroase a tei..iata, o clipa de fericire! Nu va mai plangeti ca sunteti nefericiti. Umpleti-va 100% cu traire spatiul propriului destin..asta-i adevarata fericire. Fiecare gest facut trebuie sa-l simti..constientizeaza-l.
Uauuuuuuuuuuu..urlati daca va vine a urla...strigati-va bucuria!
Zilnic ma droghez cu muzica..sunt intr-o stare de betie...

Floare de colt.....

Azi am ascultat la birou o piesa foarte draga mie, "Zece" a lui Florin Chilian. Am fost atenta la reactiile celor din jur. Mai bine spus la non-reactiile lor. Cat de surprinzator!!

Sau poate ca nu-i atat de surprinzator. In astfel de momente devin constienta de bogatia lumii interioare, a fiecaruia dintre noi. Cati si-ar da seama ca "doua stele paralele" sunt de fapt ochii, portile catre suflet? Oricat am incerca, oricate eforturi am depune lumea celuilalt ramane inchisa pentru noi. Si asta pentru ca putem cunoaste ceva, orice, numai in masura in care ne putem recunoaste in acel ceva.

Turnul Babel...confuzie...

ASK YOURSELF!!

Este bine sa ai bani si lucrurile pe care banii le pot cumpara dar este indicat, ca din cand in cand sa vezi daca nu cumva ai si pierdut lucruri pe care banii nu le pot cumpara. Un vechi cantec spune ca "Cele mai bune lucruri in viata sunt gratis".
Ce anume sau cine ti-ar lipsi cel mai mult daca lumea, asa cum o stii tu acum "ended today".??
Ce ne-ar lipsi cel mai mult este ceea ce valoreaza cel mai mult pentru noi. Ceea ce valoreaza cel mai mult nu este de obicei ceva care poate fi cumparat.
Lucrurile cele mai importante sunt cele care implica o mare investitie de timp, dragoste, compasiune...Si cei mai saraci dintre noi isi pot permite aceste lucruri.

Dar fie ca suntem bogati, saraci sau undeva la mijloc, cu totii uitam sau ignoram parti din viata care sunt cele mai importante. Costul este intotdeauna devastator.

NU IGNORA SI NU UITA!!!

Camuflaj

"Formidabili" mi se par cei care fac parte din suita "regelui" - consilierii. Ei sunt cei care au cu adevarat puterea. Prin filtrul lor trec toate. Termenul de ketman de origine persan exprima chiar aceasta capacitate a persanilor de a le spune turcilor numai ceea ce doreau ei sa auda. Cuvantul Ketman a fost mentionat prima data de ambasadorul Frantei in Persia, Arthur Gobineau si apoi preluat de Czeslaw Milos in "Gandirea captiva".
Astfel de oameni, dedublati, sunt convinsi ca nu are rost sa-i spui adevarul celui mai puternic sau de care intr-un fel sau altul depinzi. Consilierii sunt maestrii in arta lingusirii. Vai sefu ce tare esti, vai sefu numai tu puteai sa dai replica aia!...Putina psihologie si atentie asupra a ceea ce-i place sau ii displace "sefului"...Dupa aceea vor avea grija sa selecteze ceea ce ii comunica..Sefu - regele e prea prins cu treburi importante ca sa mai stea sa verifice de fiecare data spusele consilierilor..Greu e sa dobandeasca increderea sefului, dupa aceea este "piece of cake".
Ce provoaca rasul nu e numai faptul ca acesti ketmani il vor manipula pe bietul sef, ii vor intretine iluziile si vor bruia realitatea dar vor deveni indispensabili. Feriti mereu de adevarurile neplacute, "sefii - regii" ajung sa se comporte ca niste toxicomani. Ei nu se mai pot lipsi de minciuna.
In cazul in care va regasiti printre cei pomeniti mai sus e cazul sa va felicit pe voi ketmanii iar pe voi "sefii" sa va pun in garda.

Deseori emigrez din realitate intr-un refugiu egoist numit"lumea mea". Lumea de azi nu este facuta pentru visatori. Nimic nu mai are valoarea de odinioara. Astazi inteligenta este inlocuita de smecherie, tupeul tine locul curajului.
Sa fii lucid intr- o asemenea epoca in care fiecare aude numai ce vrea sa auda inseamna sa traiesti o adevarata drama.

Minti sclipitoare ale secolului trecut supuse regulilor

Nu de mult citeam intr-o revista despre un aspect din viaţa Hannei Arendt pe care nu-l cunosteam. Arendt a fost timp de multi ani indragostita de Heidegger, un Heidegger casatorit care nu a divortat niciodata dar care, si el, la randul lui, o iubea pe Hannah Arendt. Arendt a renuntat la Heidegger dupa multi ani de iubire, satula sa mai faca pe proasta, sa se supuna vanitatii filosofului si iritata ca, in tot acest timp, Heidegger nu s-a deranjat macar sa-i citeasca una dintre cartile sale pe cand, din contra, ea ii studiase tezele cu cea mai mare seriozitate. Arendt ii scria profesorului sau, Karl Jaspers: “din totdeauna l-am mintit despre mine insami, prefacandu-ma ca nu am scris nicio carte, ca numele meu public nu exista si ca, intr-un cuvant, nu puteam sa numar pana la trei fara sa implic o interpretare a operei sale.”
Povestea este una comuna, s-a repetat in cazul multor femei. Totusi te pune pe ganduri pentru ca este vorba despre una dintre cele mai mari intelectuale a secolului XX…
A vrut sa fie placuta si sa fie iubita si s-a simtit prea inteligenta si prea sclipitoare ca sa aiba succes in sensul acesta, chiar si in ochii altui intelectual sclipitor al secolului trecut. Cu siguranta ca el s-a indragostit de intelectul ei, fara indoiala ca el a simtit nevoia sa fie superior fata de ea, sa simta ca era ea cea care invata de la el, ca el conducea, ca el era maestrul si ca ea nu-l va putea intrece niciodata. Nu este o simpla poveste despre vanitate. Este o poveste a rolului complex pe care l-a jucat egalitatea intelectuala in relatiile de dragoste. Forma in care ei au simtit nevoia sa-si impuna superioritatea iar ele le-au incurajat acest sentiment, modul in care ele au acceptat jocul si au contribuit la el.

ASCULTATI DE PORCII VOSTRI CARE EXISTA. EU MA SUPUN ZEILOR MEI CARE NU EXISTA.

...cat de promitatoare, inaltatoare, libera, sincera si plina de profunzime putea fi...
si cat de fragmentata, lipsita de directie este....

Daca nu ar exista literatura probabil ca nu am sti ce gandim cand suntem singuri.

O viata obisnuita!

Uneori "minunile" se ascund in cele mai banale lucruri. Astazi am ridicat privirea spre un cer mozolit cu norisori pufosi si m-am simtit eliberata, am uitat pentru o clipa de toate regretele si mi-am spus cu voce tare sa ma aud: " Sunt fericita ca traiesc."

PANTA RHEI

Avem vise!

Admir oamenii care stiu ce vor de la viata. Care-si aleg un drum si nimic nu-i opreste sa-si atinga telul. E nevoie de tarie de caracter. Sunt oameni puternici care-si sunt suficienti lor insisi. Mi-am dat seama ca nu fac parte dintre ei, ca sunt slaba si ca am nevoie de oameni. Asa imperfecti cum sunt, chiar daca intotdeauna ma dezamagesc tot am nevoie de ei.
Pentru cei care au un vis - nu renuntati- chiar daca sunteti judecati si nu de putine ori pusi la zid. Theodore Roosevelt avea o vorba inteleapta pe care v-o spun si voua: cel care importa este cel ce se afla in arena!

Pasaport catre suflet

Criticii vor incerca sa caute un sens dar noi, profanii cautam doar "stari". Cititi-o!

A trebuit sa ma transform sa ma observi
Putin, sa imi atingi lobul urechii si cerceii
Ce graviteaza cu sila.
Am renuntat la viitor pentru haine de femeie
m-am umilit intre sageti si sabii
si-am stat pe esafoade si in streanguri.
Prea pura in idei si in singuratate
Priveai cu sila pe opusii tai
a zilei Daphne, eu printul noapte.
Imi indrept privirea spre cel de dupa zori
Dragostea-i e furie si gelozie patimasa
si-atata tradare usor ma infioara.
As vrea sa ma inec acum cand m-ai gasit
Sa-mi curga lacrimi pe jegosu-mi trup
Patat cu toale de femeie idol.

O scrisoare frumoasa!

"Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea, al doilea… al doilea, de! Norocul si celelalte “pere malaiete”, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire in tine rasare si infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa - cand pierzi rabdarea, imprastii tot ce-ai insirat si iar trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti… Atati cati merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi asa fara de masura, daca nu am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca, in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se-ngrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce sa vrei. Si vad c-ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat!Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii tai si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi “Uitati-va la mine!” Dar, mai ales as vrea sa scriu de-a dreptul in sufletul tau aceasta: Sa nu faci nici o fapta, a carei amintite te-ar putea face vreodata sa rosesti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.Te imbratiseaza cu drag,A. VlahutaCand ai implinit 17 ani“.

EU,EU,EU,EU!!!!!

Asa e omul: nu poate iubi fara sa se iubeasca pe sine! Vanitos: eu,eu,eu!!! Eu, cel mai destept, cel mai bun in meseria mea, cel mai bun prieten, cel mai bun amant, cel mai bun...si lista poate continua. Te intreb: crezi ca esti mai destept decat ceilalti? Cu siguranta imi vei da un raspuns afirmativ.

Exemplul cel mai bun: "Trăiam, aşadar, fără nici o altă continuitate, în afară de una singură: eu-eu-eu. De pe o zi pe alta, femeile, de pe o zi pe alta, virtutea sau viciul, totul de pe o zi pe alta, precum câinii, dar în fiecare zi eu însumi, veghind neobosit. Înaintam astfel la suprafaţa vieţii, prins în cuvinte, spre a spune aşa, niciodată în realităţi. Cărţi citite în grabă, prieteni iubiţi în grabă, oraşe străine străbătute în grabă, femei posedate în grabă: tot atâtea gesturi izvorâte din plictiseală sau din dis­tracţie. Oamenii mă urmau, încercau să se agaţe, dar nu aveau de ce şi erau nenorociţi. Ei. Căci eu uitam. Nu mi-am amintit niciodată decât de mine însumi."

Mos Craciune, frumos era cand credeam in tine!

Altruism sau vanitate?

O amica imi spunea astazi ca va participa la o depunere de coroane in cinstea unor eroi. Ma intreb oare ce ne determina sa facem asemenea gesturi? Pentru ca sunt mai mult decat convinsa ca nu simtim cu adevarat acest gest maret. Atunci? De ce trebuie sa ne comportam astfel? Ne cream o imagine despre noi si ca urmare a acestui lucru ne place sa ne impaunam cu tot felul de fapte care ne-ar pune intr-o lumina favorabila, atat in ochii nostri cat si in ai celorlalti.
Daca te-ai intalni pe strada cu tine insuti probabil ca nici nu te-ai recunoaste.

Singuratate

Diogene - nu din extravaganta si nici din cinism umbla cu un felinar aprins in plina zi ca sa caute un om. Stim prea bine ca din singuratate.

VIATA - un cuvant simplu!

Cand a fost ultima oara cand v-ati pretuit cu adevarat viata pe care o aveti? De mult, nu-i asa? Simte timpul daca vrei...aseaza-ti palma dreapta desupra inimii si simte-l ...trece, nisipul curge neincetat in clepsidra! nu te asteapta.. avem o bucata limitata de timp pe acest pamant. Bine ar fi sa o folosim cu intelepciune. dar cine ne poate da oare reteta corecta? Nimeni. Dar putem incerca, ne putem propune sa privim fiecare dimineata cu alti ochi, nu ca pe ceva care ni se cuvine ci ca pe un miracol..Dimineata ta ce gust a avut? A mea a avut gustul prieteniei - de miere de tei.
Inima ta este extraordinara atata timp cat o umplii cu iubire, credinta si altruism. Ea poate depasi orice daca te rogi si ai credinta.
Omul acela pe care l-ai salutat dimineata stangaci si fara chef ti-ar fi putut fii de ajutor candva daca astazi i-ai fi dat "un fir de nisip" din clepsidra ta. Oameni sunt de neinlocuit. Fiecare in parte...nu te-as putea inlocui cu nimeni; doar tu imi spui intr-un anume fel ceva, doar tu imi impachetezi realitatea in purpuriu..da, da, si tu ai dreptate chiar daca o vezi verde praz! Cu totii sunteti o fata a diamantului care se numeste realitate.

Uneori mai putin inseamna mai mult. SIMTE TIMPUL!

Nothing's gonna change my world!!!

Happiness!!!

Am aflat ca pot fi in acelasi timp Michelangelo si David. Totul depinde doar de mine ( sau de tine ). Poti fi, avea si trai ceea ce iti doresti cu adevarat. Trebuie doar sa crezi. Restul e treaba universului sa-ti dea. Nu-i extraordinar sa poti sa fii si sculptor si sculptura? As vrea sa va molipsesc pe toti de bucuria pe care o simt. Explozii! You can have the universe on your own feet. Have faith!!!

Suntem de piatra

Zilele trecute mi-a captat atentia un eveniment tragic, de fapt un accident in urma caruia o tanara a murit. Nimic senzational, veti spune. Cati nu mor zi de zi. Ce m-a cutremurat pe mine in schimb..Undeva in Bucuresti un accident stupid de masina, cineva lovit..circulatie oprita, etc.. Am vazut imaginile la televizor si am ramas socata. In timp ce politia dirija circulatia pentru ca pe acolo trebuia sa treaca o coloana oficiala, individa care provocase accidentul dadea numeroase telefoane sa-si acopere pielea, trecatori faceau parte doar din peisaj, erau ca la un spectacol, o fiinta umana agoniza undeva pe trotuar si nimeni nu -i acorda nici cea mai mica atentie. Suntem oare atat de prinsi in lumea noastra, cu grijile cotidiene, cu isteria la care am ajuns din pricina vitezei cu care se desfasoara totul in jurul nostru incat am uitat sa fim oameni? Unde s-a dus umanitatea din noi?
Am invatat ca nu trebuie sa judec pe nimeni; s-ar putea spune ca politia isi facuse datoria chemand salvarea iar trecatorii au ales sa nu fac nimic pentru ca in astfel de cazuri e mai bine sa nu misti victima...DAR...ar fi putut sa o tina macar de mana! Nimic mai mult...sa simta ca nu e singura..
Vreti sa va testati si sa vedeti cat de senzationali sunteti? Atunci puneti-va intrebarea urmatoare si raspundeti-va cu sinceritate: "Cum ar fi lumea daca toti oamenii ar fi ca mine?" Mai buna?
Reflectati putin! As fi putut fi eu..sau tu!!

Cine sunt? Cine esti?

Ma intreb cine sunt..cine esti tu? Societatea, mediul in care traiesc, oamenii pe care -i cunosc , toate la un loc mi-au creat egoul. Dar voi reusi vreodata sa distrug bucata cu bucata tot puzzle-ul asta si sa ajung la mine? La cine sunt eu cu adevarat, la esenta..
Pana am sa ma dumiresc cine sunt aleg sa-mi scriu suferintele pe nisip si lucrurile frumoase pe piatra. Pe primele le va spulbera vantul...

?????

In celebra "Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen" a Revolutiei franceze se spune una din cele mai mari idiotenii: Oamenii sunt egali de la natura.
Oare?

Hai sa-l comparam pe Kant cu Ghita de la Ciorogarla..."acel ceva" ereditar din fiecare este un mister.

no name

Intr-un ritm nebun se desfasoara viata fiecaruia dintre noi. Avem ambitii mari, ne trezim in fiecare dimineata cu gandul ca astazi vom mai urca inca o treapta pe calea care ne duce spre varf. Ne maturizam ne spunem. Dar aceasta maturizare ne confera doar cunostinte, multe chiar si prea putine sensuri.

Revin!

LOVE

"Pe sarma" - noul videoclip al formatiei VAMA este profund si ridica o intrebare serioasa. Mai suntem oare in stare, in ziua de azi, sa "intretinem" iubirea? Iubirea a devenit cu adevarat un lux si nici macar nu putem sa-l acuzam pe Cel de Sus ca nu ar fi darnic..cate povesti de dragoste mor pentru ca nu avem timp!!
Suntem naivi si plini de noi si chiar credem ca ni se cuvine si ca nu-i nimic daca piere..are balta peste, nu-i asa? asa ne AMORTIM...
Mi-au placut la nebunie videoclipul si versurile.. ascultati piesa - e deosebita!

Sa fiti iubiti! si nu va zgarciti cu sentimentele..daca le aveti aratati-le celor dragi cat sunt de importanti in viata voastra. Cariera e ceva calculat si e usor de urcat panta spre ceea ce ne dorim dar nu ne spune nimic despre sinele nostru. Constient de sine vei fi doar cand vei iubi!

Keep the faith!

Incerc sa-mi adun gandurile si sa nu spun tampenii. Mi se intampla sa nu mai inteleg nimic din lumea asta. Prietena mea imi spune ca la mine ploua 28 de zile din 30. Ironica, dar ar trebui sa recunosc, ca spune adevarul. Cred ca in ultimul timp am rasturnat cu fundul in sus intreaga "lume" incercand sa am raspunsuri si certitudini. Daca le-am aflat, raspunsurile nu au fost cele la care m-am asteptat. Dar asta-i mersul lucrurilor. Din starea de rahat in care ma aflam ceva a reusit sa-mi schimbe dispozitia. Am vazut niste oameni extraordinari, speciali prin capacitatile lor. Unul din ei incepuse sa vorbeasca, copil fiind, invers. Adica de la coada la cap iar cei din jur il vedeau ca pe Antichrist. Era un neamt, mi se pare. Nu i-am retinut numele. Individul ala este cu adevarat uimitor. S-au facut niste teste asupra lui si s-a demonstrat ca are niste aptitudini extraordinare. E un computer in adevaratul sens al cuvantului. Reuseste sa calculeze orice in minte. M-a uimit. M-au bulversat si altii care in momentul in care aud vorbindu-se sau latra un caine, sau asculta o melodie .etc. in momentul acela ei vad culori, sau simt gustul cuvintelor, sunetelor. Fantastic! Mi-au schimbat dispozitia. Si mi-au intarit ideea ca in viitorul apropiat lumea se va schimba, de fapt noi ca specie ne vom autodepasi..fie ca suntem pregatiti fie ca nu. Poate nu-i deloc inacceptabila ideea maiasilor si trecerea intr-o alta dimensiune. Oamenii astia sunt senzationali.
Poate ca increderea mea in oameni e un pic cam zdruncinata dar mi se umple un gol cand vad ca exista oameni atat de diferiti de rest.

Let's be happy!

mi-e dor de mare, de mirosul sarat, de tipatul pescarusilor..de mareaaaaaaaaaaaaaa mea! Cata intindere de apa si totusi nu-si este siesi suficienta. Tot are nevoie de un tarm....

Revolta!

Si totul pornind de la revolta barbatului impotriva conditiei sale trupesti; considerandu-se un zeu decazut: blestemul sau este ca s-a prabusit dintr-un cer luminos si ordonat in tenebrele haotice ale pantecelui matern. Femeia l-a intemnitat in noroiul pamantului in timp ce EL isi doreste sa fie pura Idee, ca Unul, Totul, Spiritul absolut; si se trezeste inchis intr-un trup limitat, intr-un loc şi un timp pe care nu le-a ales...

Poate daca nu s-ar dori sa fie nemuritor, daca ar iubi moartea...!! Pentru ca EA, FEMEIA este moartea..

Dar este si renasterea....

To be continued!

Despre egalitate!

" Aduceti-va aminte de toate reglementarile intocmite de strabunii nostri pentru a le supune pe femei barbatilor lor. Asa inlantuite cum sunt tot va este greu sa le stapaniti. Ce s-ar intampla daca le-ati reda libertatea, daca le-ati ingadui sa se bucure de aceleasi drepturi ca si voi? In ziua in care vor deveni egalele voastre, va vor fi superioare"! - TITUS LIVIUS

Te provoc la un - polemikos ("polemos" - war).

2012 - trecerea intr-o alta dimensiune, potrivit scrierilor maiase

Actualul mod de a fi al omului nu epuizeaza toate posibilitatile mintii noastre, ci numai posibilitatile ei umane - asadar scopul umanitatii nu este omul , ci, cum ar spune Nietzsche, supraomul, sau cum ar spune Clarke - supramintea.

Reply

Fiecare e dator sa existe si sa lupte constant pentru “devenire”. In drumul asta cu totii vom cadea in excese si greseli. Probabil ca e dreptul diavolului sa incerce sa te orbeasca pentru ca in final Dumnezeu sa te lumineze.Vesnic in cautare de ceva nou, vesnic nemultumit cu ce are…

sunshine over a rainy day

tema pentru acasa! bucurati-va din plin de ziua de azi...

....unui existentialist...

Dupa Camus, exista o culme a umanului: experienţa absurdului, a intelegerii nonsensului vietii si a inutilitatii sperantei. Putini dintre noi ajung sa calce aceasta limita si mai putini ajung sa si-o asume printr-o constiinta lucida.

Calea catre dezvaluirea sensului existentei omenesti trece prin experienta absurdului; mai mult, aceasta ii este inceputul. Absurdul este un divort intre om şi lume; nascut din competitia acestora, el ocupa spatiul cunoasterii. Dar absurdul este divort total intre om şi lume numai daca absolutizam, pe de o parte, relaţia de cunoastere, nerecunoscand alta la fel de semnificativa pentru om (cum ar fi situatiile existentiale, toate relatii intre om şi lume: sacrificiul, credinţa, mistica, jocul, initierea, creaţia etc.) si, pe de alta parte, aceasta pornire irezistibila a omului catre cunoasterea totala a lumii.
Daca limitam pretentia implinirii noastre prin cunoastere, atunci absurdul nu este decat un context de viata.

Problema noastra – temeiul metafizic al absurdului – este de fapt problema sensului vietii.

Fericirea se naste din absurd, isi probeaza taria prin tragic si devine, in ultima instanta, sublimul existential uman, semnul autenticitatii modului uman de a fi. ( sa nu-l uitam pe Oedip care dupa ce-si traieste un destin tragic are puterea sa afirme :" Socot ca totu-i bine")

Camus este interesat de rostul omului intr-un univers in care “Dumnezeu a murit”, in care haosul existentei nu devine casa de locuit (cum se exprima un filozof roman) decat prin experienta absurda si prin cea a sublimului. El ne spune ca omul nu se poate salva din haosul existential al vietii decat prin anularea sperantei, de fapt, prin trairea şi retrairea absurdului, al spatiului ce se deschide dincolo de sine, ce poate fi umplut cu propria-i existenta, devenind astfel orizontul in care survin fiinta şi divinul.
De ce trebuie sa existe omul? Am putea raspunde: sensul vietii umane consta in trairea si retrairea neincetata a absurdului.
Ne putem insa intreba in final: cine dintre oamenii vii il poate atinge pe Dumnezeul cel viu promis de experienţa trairii şi retrairii absurdului?

Ganduri

Vorbesc sau scriu nu pentru a fi auzita, ci pentru a umple cu ceva golul din jur...

De ce credeti ca traim mai intens in trecut si in viitor decat in prezent? Ne intoarcem spre un moment din trecut si intensitatea este maxima..ne gandim la viitor cu un dor nebun..si clipa? ce se intampla cu acum?

Parfum

Unicitate, diversiate..la nivel atomic sunt la fel ca tine. Si totusi arat diferit decat tine..imi reprezint viata altfel decat tine. Pentru mine primavara are miros de lacramioare, vara are miros incins si culoarea rosie a macilor, toamna e doamna vietii mele, atat de eleganta si calda..cele mai frumoase culori le intalnesti toamna! Iarna miroase a mere coapte si scortisoara, ceai aburind la gura sobei, povesti cu fete de imparat si printi curajosi, inimi si suflete fierbinti, mai fierbinti parca ca niciodata, poate contrastand cu gerul de afara.
Nu uitati sa visati! Nu uitati sa fiti copii.." gust de picior amortit! " asa descrie un pitick senzatia pe care o are dupa ce bea un pahar de apa minerala..nu-i dulce?

sa fii primul!!

V-ati gandit vreodata cat de mult acordam importanta acestui lucru? De mici suntem invatati ca viata este o competitie, ca daca vrei sa ajungi cineva in viata trebuie sa faci tot ce poti, sa-ti cheltuiesti toate resursele, sa fii primul! Ce se intampla daca nu reusesti insa, sa fii primul? Esti cumva mai prejos decat cel care a trecut linia de sosire primul? Va aduceti aminte de Robert Scott? Expeditia de la Polul Sud..intr-un final dupa multe eforturi reuseste sa ajunga dar acolo era deja arborat steagul norvegian. Pe drumul de intoarcere moare inghetat. Ce trista e lumea in care traim, in care doar primul conteaza!

Despre lucrurile cu adevarat importante

Care sunt cele mai importante lucruri din viata noastra?

Alexandru Paleologul vorbeste intr-o carte “Despre lucrurile cu adevarat importante despre acest aspect al vietii”Farmecul existentei este ca nu te poti baza pe nimic. Totusi, cele mai importante lucruri în viata asta sunt, cred eu, cele pe care le-am decelat din trei spectacole regizate de Lucian Pintilie: iubirea, memoria (nu cea mecanica si plictisitoare, ci aceea care iti salveaza constiinta, asa cum mi-a salvat-o mie in puscarie) si umorul. Daca te nasti cu ele e foarte bine; daca nu, se pot invata, gandindu-te foarte mult la ele, reprezentandu-le in diverse circumstante. Ceea ce salveaza cele mai proaste si ingrate imprejurari, ceea ce este esential, este totusi iubirea. Iata concluzia, dupa o viata de om: nimic nu conteaza in afara iubirii.”