Cat de mult ne schimbam! de-ar fi sa ma compar pe mine, cea de acum cu cea de acum 2 zile as fi surprinsa sa descopar o femeie care a mai bifat cateva casute in dobandirea mult ravnitei intelepciuni. Am crescut mult alaturi de voi prieteni! Ma surprind pe mine insami intr-o stare de spirit atat de buna incat nu-mi vine sa cred; acceptare a momentului de fata asa cum este el, fara sa lupt impotriva lui. Greseala noastra a tuturor este ca ne identificam deseori, daca nu totdeauna, cu personajele pe care le jucam zi de zi: ( iar acestea sunt multiple ) - cu rolul de director, de medic sau inginer, de mama sau tata, de iubit sau iubita etc..uitand ca ele sunt povesti pe care noi le scriem zi de zi dar nu ne definesc in totalitate. Rolul de parinte nu te defineste pe tine in mod total - poti fi un parinte bun sau prost dar nu te reprezinta pe tine ca fiinta umana. Suntem atat de complecsi si tocmai pentru aceasta complexitate trebuie admirat si iubit orice om. In definitiv nu am face decat sa admiram si sa iubim minunea in care Dzeu se lasa transformat. Oriunde privesc exista creatia SA iar omul este varful de piramida. M-am intrebat mereu care-i scopul meu in aceasta lume. Raspunsul poate ca nu-l voi descoperi niciodata, la modul concret. In schimb am ales sa caut inteles si scop intr-o lume spirituala unde toate povestile sunt epice si sacre. Intr-un fel pot spune ca a murit cine credeam ca sunt pentru a se naste un mister. Pentru ca daca suntem sinceri cu noi insine vom descoperi ca asta si suntem : un mister.
In saptamana mare cand tot ce atingi si privesti este incarcat de o energie cu totul altfel si atat de benefica alege sa iubesti dezinteresat. Priveste pe omul de langa tine, oricare ar fi el ca pe Dumnezeu care s-a imbracat in haina de-o vezi.. Fii bun cu ceilalti dar nu te uita si pe tine; vindeca-ti ranile si iubeste-te asa cum esti acum. Pentru ca nu stim si nu putem cuprinde cu mintea coregrafia lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu