Facuta din tarana si cu capul in nori!

Eu sunt. Sunt indiferent de parerea celorlalti, indiferent daca sunt geniala sau banala, indiferent daca actionez corect sau incorect. Eu sunt. Acum in clipa asta sunt mai mult decat ceea ce imi arata oglinda, mai mult decat 2 ochi verzi si un suras tentant. Sunt mai mult decat gandurile astea care ma nelinistesc uneori pentru ca ma indeamna pe carari noi de care poate ca imi este teama. Sunt mai mult decat planurile pe care mintea le creaza in fiecare clipa. Daca as lasa universul sa se desfasoare dupa legile sale fara sa ma gandesc la actiunile trecute si fara sa incerc sa prevad viitorul , oare unde as ajunge? Sa ma las purtata de val, este oare o nebunie?? sau este doar credinta? credinta ca voi primi ceea ce dau..dau bani, voi primi bani, dau mancare, voi primi mancare, dau iubire voi primi iubire........

Descopar si sunt atenta la ceea ce mi se arata zi de zi..am privit in ochii umezi ai unei batrane care cersea la intrare la banca Raiffeisen si m-am vazut pe mine cersind si am iubit-o pe batrana aia ca pe oricare din apropiatii mei..cainele rau care latra si musca se intinde pe jos cu burtica in sus atunci cand simte ca este iubit..lumea vazuta prin ochii tai este prietenoasa sau nu, in functie de ceea ce tu vrei sa vezi si de ceea ce simti. Inotam intr-un ocean de ganduri dar lasam sa ne inunde doar cele care sunt asemanatoare noua..
Sunt zile in care ma simt ca un fluturas, altele cand ma cuprinde indoiala si nu stiu daca sunt pe calea cea buna; ceilalti iti dau propria lor reteta dar pe mine nu ma multumeste, pentru ca adevarul meu nu seamana cu al celuilalt si ma intorc din nou pe calea mea..si prind aripi din nou..
Traim intr-o lume in care totul este posibil dar nu totul este permis.

Inceput, drum, sfarsit si reinceperea ciclului. Suntem atat de lasi si cautam sa lancezim in lucruri fara substanta doar pentru simplu motiv ca asa suntem linistiti caci lucrurile le stim deja asa cum sunt..ne este teama de noi inceputuri, de carari pe care nu am umblat..Ne plictisim dar nu ne dam seama ca plictiseala ne spune ceva. Ne spune ca lectia asta o stim deja si ca avem nevoie de altceva, ca trebuie sa pornim din nou la drum..Totul se misca. De vrei sa prinzi ceva si sa-l tii langa tine cu forta vei constata ca nu o poti face si ca o durere ascutita isi va infige ghearele in grumazul tau. Orice, de la idee si pana la fiinta...totul trebuie sa fie intr-o continua miscare.
Risipim atata timp, atatia ani si ajungem la final cersind cateva clipe. Ne plangem de cat de repede trece timpul dar nu suntem atenti ca el sta, numai noi trecem prin el. Ma iubeste mama, ma iubeste prietena mea cea mai buna, ma iubesc prietenii, si totusi atata iubire nu-i de ajuns..e nevoie de o singura iubire care sa te iubeasca asa cum ai nevoie tu si totul e plin de iubire atunci..E frumos omul, nu-i asa??

Mister si iubire

Cat de mult ne schimbam! de-ar fi sa ma compar pe mine, cea de acum cu cea de acum 2 zile as fi surprinsa sa descopar o femeie care a mai bifat cateva casute in dobandirea mult ravnitei intelepciuni. Am crescut mult alaturi de voi prieteni! Ma surprind pe mine insami intr-o stare de spirit atat de buna incat nu-mi vine sa cred; acceptare a momentului de fata asa cum este el, fara sa lupt impotriva lui. Greseala noastra a tuturor este ca ne identificam deseori, daca nu totdeauna, cu personajele pe care le jucam zi de zi: ( iar acestea sunt multiple ) - cu rolul de director, de medic sau inginer, de mama sau tata, de iubit sau iubita etc..uitand ca ele sunt povesti pe care noi le scriem zi de zi dar nu ne definesc in totalitate. Rolul de parinte nu te defineste pe tine in mod total - poti fi un parinte bun sau prost dar nu te reprezinta pe tine ca fiinta umana. Suntem atat de complecsi si tocmai pentru aceasta complexitate trebuie admirat si iubit orice om. In definitiv nu am face decat sa admiram si sa iubim minunea in care Dzeu se lasa transformat. Oriunde privesc exista creatia SA iar omul este varful de piramida. M-am intrebat mereu care-i scopul meu in aceasta lume. Raspunsul poate ca nu-l voi descoperi niciodata, la modul concret. In schimb am ales sa caut inteles si scop intr-o lume spirituala unde toate povestile sunt epice si sacre. Intr-un fel pot spune ca a murit cine credeam ca sunt pentru a se naste un mister. Pentru ca daca suntem sinceri cu noi insine vom descoperi ca asta si suntem : un mister.
In saptamana mare cand tot ce atingi si privesti este incarcat de o energie cu totul altfel si atat de benefica alege sa iubesti dezinteresat. Priveste pe omul de langa tine, oricare ar fi el ca pe Dumnezeu care s-a imbracat in haina de-o vezi.. Fii bun cu ceilalti dar nu te uita si pe tine; vindeca-ti ranile si iubeste-te asa cum esti acum. Pentru ca nu stim si nu putem cuprinde cu mintea coregrafia lui Dumnezeu.

Cand iti dai seama ca aparentele te inseala?

Cand iti vei da seama ca cel care iti vorbeste esti chiar tu? In momentul cand omenirea va deveni constienta de faptul ca toti reprezentam un singur spirit care se desfasoara intr-o multitudine de universuri individuale atunci vom inceta sa spunem celuilalt esti un idiot , mama sa vezi ce iti fac cand nu esti atent - te-am ars cat ai zice peste! E nevoie de o schimbare de paradigma. A ne percepe ca parte dintr-un tot sau a ne percepe ca un tot care se manifesta in parti. Mintim, inselam, suntem capabili de toate rautatile posibile si imposibile tocmai din nestiinta. Cunoasterea este imperios necesara, cunoasterea de sine. De ce sa te mint? Doar m-as minti pe mine.
Noua paradigma de care viitoarele generatii vor fi constiente este aceea ca omul si universul reprezinta un TOT si pornind de la asta vom intelege ca tot ceea ce reprezinta materie este o reprezentare a propriei noastre constiinte.

Vointa de a vrea sa stii cine esti cu adevarat

Cum ne regasim pe noi insine intr-o lume care nu da doi bani pe noi ca si fiinte umane? Trebuie sa ne platim datoriile fata de sistem, fata de societate, fata de oameni care ne sunt apropiati dar ne privesc ca pe o punte de salvare...etc. Cam greu sa mai fii fericit intr-o astfel de lume. Cum sa fiu fericit atata timp cat nu aflu cine sunt cu adevarat! Ne nastem aici si vin altii sa ne construiasca personalitatea, si toarna si toarna in noi informatii, reguli si concepte testate de amar de ani care par ca functioneaza intr-un sistem ca cel de azi dar care vin in contradictie cu esenta omului si anume sufletul si spiritul care de altfel sunt complet ignorate. "Sau nu chiar" - ptr. ca intervine religia cu propriul ei sistem de reguli care ni-l prezinta pe Marele Creator ca pe un frustrat cu biciul in mana pentru ca propriile-i progenituri nu-l asculta si trebuie pedepsite aruncandu-le in iad. So, my friend sa incepem: familia, gradinita, scoala, religia, societatea toate la un loc il creaza pe omul de azi. Il arunca in viata, se emit titluri de proprietate ( sau cum se numesc ele - certificate de casatorie - o mare ....bip ), i se da un job care-i ocupa cel putin 10 ore zilnic si i se spala creierul cu tampeniile pe care mass media le transmite. Si iata-l pe INVINSUL , ups pardon mon cher OMUL zilei. Ce sa stie omul asta ce inseamna fericirea cand el nu s-a intrebat niciodata cine e el si care e scopul vietii in sine. Sa se descopere printre sutele de masti pe care le poarta? cam greu..foarte greu..dar nu e imposibil. Odata ce ti-ai pus intrebarea si faci pe fiecare zi cate un pas in acest sens totul se incarca de energie si dintr-una in alta se descifreaza putin cate putin din enigma asta numita OM. Traim dupa concepte sociale moralitate, dreptate si proprietate in loc sa ne calauzim viata dupa principiile reale ale vietii care spun ca daca ceva este eficient atunci acel ceva devine functionabil deci merge sa fie aplicat la scara mare, daca acel ceva nu mai este asa de eficient si poate fi imbunatatit atunci e mai bine sa intervina selectia naturala si astfel sa ne folosim de adaptabilitate si in ultimul rand sustenabilitate care e la mintea cocosului - pentru ca viata e un carusel urias cu reguli stricte si care se autoconserva fie ca suntem noi constienti sau nu. Dar nu Domnule, noi trebuie sa traim dupa moralitate - caci bineinteles e o minte desteapta care le stie pe toate si detine adevarul absolut. Ipocrit de altfel ca si dreptatea potrivit careia ar fi cineva indreptatit sa dea recompense si sa aplice pedepse. Uau si vine proprietatea, asta chiar imi place la nebunie. Nu pot fi fericit pentru ca am nevoie de un apartament al meu, de masina mea, de nevasta mea/barbatul meu - dupa caz, de copii mei, de locul de pe Marte etc..toate trebuie sa fie ale mele. Caci altfel nu sunt fericit. Nu sunt fericit nu pentru ca nu le am ( pentru ca toti le dobandesc pana la urma si tot nefericiti raman ) ci pentru ca nu stiu cine sunt. SI nu ai sa vezi ca-ti vor spune astia la stiri : mai omule du-te de te cauta si afla cine esti. Ca ar pierde din atentia ta si tu trebuie sa fii adormit ca sa le respecti regulile. Suntem niste dobitoci care ignoram viata si suntem asa pentru ca asa ne vrea societatea. Si nu ma refer aici doar la cea romaneasca pentru ca asta se aplica la scara globala. Sunt cativa pioni in lumea asta care detin controlul si adevarata putere restul - doar carne de tun si marionetele in pozitiile strategice.
Exista destul din tot ceea ce avem nevoie sa fim fericiti si asta se gaseste in interiorul fiecaruia. Doar de-am avea curajul sa ne uitam acolo si sa descoperim comoara. Pentru ca e intr-adevar nevoie de curaj sa iti infrunti fricile, ideile gresite despre viata, oamenii dragi care s-ar putea sa nu fie de acord cu "nebunia " ta de a vrea sa te vezi in lumina adevarata etc. Un adevarat lant al slabiciunilor. Si vei ramane incatusat pentru ca ti-e teama de ce va zice lumea, de ce va zice nevasta , de cum ma va privi copilul, si cel mai teama de vocile interioare care vor sa fie satisfacute si vor sa ramana vii sa -si perpetueze calvarul.
Personalitatea care o avem pana la urma nu este in totalitate rea.Trebuie doar sa ne folosim de ea pentru a ne descoperi adevaratul sine.
Stii care-i regula mea? Daca vreau sa stiu ce imi face bine sau nu, imi ascult sufletul ...e simplu . Sufletul comunica cu tine prin emotii, cand simti bucurie vizavi de ceva inseamna ca acel ceva este in acord cu sufletul tau si deci este bun. De fiecare data cand simt suferinta imi dau seama ca e o stare pricinuita de orgoliul meu ( sau eul meu cum vrei tu sa-l numesti ) si ala nu-i sufletul meu pentru ca EL e numai bucurie, stare de bine, sinceritate, onestitate..toata gama de emotii umane pozitive alcatuiesc sufletul..Restul sunt emotii negative pe care orgoliul, personalitatea formata dupa ce ne-am nascut ni le da. Depinde doar de tine pe cine vrei sa asculti. Personalitatea sau sufletul. Crede-ma nu e atat de greu sa ajungi la adevaratul sine. Cand mastile cad si iti canalizezi energia spre tine se simte o schimbare. Si-ti cresc aripi pentru ca niciodata nu ai simtit libertatea pe care o ai acum, cand stii ca esti o scanteie divina.
...Totul se gaseste in tine. Omul e un microcosmos si daca i s-ar da atentia cuvenita ar intelege macrocosmosul cu legile lui. Nu-i de mirare ca grecii antici scriau pe frontispiciul templului din Delphi : "Cunoaste-te pe tine insuti"
Incearca sa-ti cauti calea ta spre echilibru interior.
Fii solitar pentru a fi solidar. Retrage-te in tine pentru a putea sa fii solidar cu ceilalti.
Nimeni si nimic pe lume nu-ti va da confortul ala pe care-l capeti odata ce te descoperi pe tine. Alegerea este numai a ta!