Fericirea!

Fericirea ia forma celor mai buni prieteni! Nu a celor care se regăsesc printre momente de prietenie, ci a celor care indiferent cum eşti, indiferent de contexte, îţi sunt aproape. Contextele sunt uneori atât de insuportabile încât alungă toate fake-urile din viaţa ta. Şi dacă te întrebi de ce a trebuit să treci prin nu ştiu ce experienţă, răspunsul poate fi acesta. Pentru că trebuia să afli care sunt cei cu adevărat importanţi în propria-ţi viaţă! Celor ce vă ştiţi vă mulţumesc!

Eu, astăzi!

Ce nu te omoară te face mai puternic! Aşa se spune şi având experienţa proprie suntem de acord cu acest aforism. Sunt zile când refuzi să te mai ridici din pat pentru că nu mai vezi sensul. Ridică-te oricum! Sensul este sa exişti pur şi simplu. Nu bat tobele şi nu sună trâmbiţele când se aud paşii tăi, nu-i nimic! Paşeşte mai departe. Şi pasul tău contează. Tot ce vezi acum cu proprii-ţi ochi şi tot ce mintea ta pricepe este aşa pentru că nu putea să fie altfel. Mâna Creatoare nu şi-ar fi prăpădit energia pentru tine dacă tu nu ai fi contat. Cele mai mari si mai multe piedici sunt cele pe care singuri ni le punem aşa ca dacă un lucru nu se schimbă si nu-l mai suporţi atunci e timpul sa-ţi schimbi atitudinea cu privire la el si totul se schimbă apoi. Omul, eu si cu tine, ne luăm prea în serios si pierdem distracţia pe lumea asta. Suntem prea încrâncenaţi şi astfel trecem pe lângă lucruri care chiar trebuie văzute. Miracolele sunt cele mai simple lucruri si de aceea nu le mai vedem pentru că atenţia nu ne mai este atrasă. Călcăm pe ele la tot pasul. Nu te înfioară gândul că pasul tău tocmai a ucis un miracol!

Problemele abundă şi nu le poţi evita dar poţi face un lucru - NU TE MAI LUA ASA IN SERIOS! Ele vin şi trec. Aminteşte-ţi ca nu eşti nemuritor şi lângă umărul tău stâng se află Îngerul Morţii care îţi şopteşte că încă nu te-a atins aripa lui deci poţi să schimbi ceea ce nu îţi convine. Încă mai e timp!

Bucuraţi-vă acum! Doar pe acum îl avem.

Fragment de timp îngheţat!

Călătoresc printre clipe amorţite. Timpul care stă şi noi care ne metamorfozăm la infinit. Am inventat timpul pentru a cunoaşte rapiditatea cu care ne schimbăm. Am uitat cine suntem şi ca atare lumea a devenit un câmp de luptă. Ne luptăm cu toţi pe care îi întâlnim, ne luptăm să ne impunem punctele de vedere şi odată cu asta săvârşim crime la nesfârsit. Ucidem dreptul celuilalt de a fi aşa cum este el înlăuntrul său. Purtăm maşti de protecţie căci altfel chipul ne-ar fi brăzdat de şiroaie de lacrimi, de durere. Nu ştim să mai ascultăm cu inima ci ascultăm cu mintea şi credem că propriul adevăr este absolutul şi suntem îndreptăţiţi să dăm sfaturi sau mai degrabă să impunem celuilalt universul nostru lăuntric. Cum să te înţeleg dacă am uitat să mă ascult şi pe mine?

Ţipă gândurile!

M-am întrebat deseori de ce sunt geniile de neînteles de omul obişnuit, ce se ascunde înlăuntrul unui asemenea om de este imposibil de pătruns de către cel care trăieşte viaţa ca pe o poezie repetată la nesfârşit, unde trezitul de dimineaţă este virgula, şi următorul pas făcut este cuvântul de lângă virgulă. Tot ce unul săvârşeşte într-o banală repetitudine, celălalt surpasează ca şi când ritmul geniului este scris cu o altă matrice, ca şi cum spiritul acestuia înglobează în el nemarginirea. Geniul este normalul pierdut de om când s-a trezit un egoist fără limite, când a început să vrea să aibe şi nu să fie. Geniul este cel care are imaginea de ansamblu şi care nu mai dă sfaturi pentru că adevărul pe care el îl stăpâneşte cuprinde în el toate fragmentele de adevăr ale celorlalţi. El îşi trăieşte viaţa cu detaşare, privind mereu deasupra întâmplărilor ce se succed, ştiind că el nu este definit de aceste evenimente ci doar asistă la crearea continuă a lumii. Geniul este. Verbul lui este a fi!
Dorul de linişte ne face nefericiţi într-o lume în care viteza de reacţie este distrugatoare, în care totul se vrea a se fi întâmplat ieri. Întreabă-te când ai simţit ultima dată liniştea? Răspunsul şochează şi intrăm în alertă. Liniştea e totul. E ca o pânză pe care se desenează tabloul, sau un portativ de susţinere a sunetelor. Vacarmul şi agitaţia infernala sunt niste copii galagioşi ai liniştii. Mă întreb dacă se vor maturiza vreodată!
Liniştea este muzica cântată de îngeri, este partitura pe care Creatorul ne-a dat-o tuturor să o interpretăm dar amnezia ce ne-a cuprins cand am ales sa vrem ne impiedică să o cântăm.

Spiritul nostru e în criză! Îl ajutăm sa moară mai repede sau îi dăm o mână de ajutor?

De ceva timp încoace vorbim despre criză. Criză economică, criză globală, minusuri şi neajunsuri. Încercam să tratăm o boală care a cuprins întreg organismul acordând ajutor numai unui fragment, unui deget spre exemplu. Tot ceea ce se întamplă azi se va croniciza si se va atinge momentul in care pacientul va intra in comă şi de acolo înainte numai dorinţa lui de a-şi ridica nivelul de conştiinţă înţelegand prin asta o nouă paradigmă in care omul să se integreze va face ca el sa se întoarcă la viaţă. Puteţi începe sa faceţi un studiu pe cazuri concrete să vedeţi care este la momentul actual gradul de evoluţie al omului. Nu cred că veţi rămane surprinşi să descoperiţi ca omul îşi vrea doar binele propriu neinteresându-se şi dacă vecinul are apă să bea. Cu un astfel de nivel de conştiinţă e imposibil de depăşit această criză globală. Tot ceea ce exteriorul reflectă nu este altceva decat starea noastră interioară, egoismul extrem de care dăm dovadă, indolenţa. Ca să ne fie bine trebuie să luăm in calcul si individul din Noua Guinee care se confruntă cu diverse probleme.
La o privire atentă se observă ca la nivel global puterea statelor a fost diminuata considerabil in ultimul timp, şi că cei care azi trag sforile sunt marile corporaţii. Creşterea fabuloasă a economiei in SUA de exemplu se datoreaza unui regim privat care actualmente dă trendul în întreaga viaţă a oamenilor si o mult mai slaba prezenţă a statului. Televiziunile dictează cine este eroul zilei, care sunt caracteristicile de bază ale acestuia, consumerismul este religia de azi şi întreaga planetă aleargă cu paşi iuţi către autodistrugere. Lăcomia este o virtute, competenţa a ajuns sa fie o armă folosită de mediul privat care dictează legea împotriva celui mai puţin bun. Ai dreptul să mănânci dacă notele tale sunt de 10 daca ai 9,50 rămâi nemâncat.
Nu rămâneti morţi în viaţă! Încercaţi să vă resuscitaţi latura profundă care dormitează in voi.

Welcome back!

Este o urare adresată mie...M-am intors la blogger-eală!

Facuta din tarana si cu capul in nori!

Eu sunt. Sunt indiferent de parerea celorlalti, indiferent daca sunt geniala sau banala, indiferent daca actionez corect sau incorect. Eu sunt. Acum in clipa asta sunt mai mult decat ceea ce imi arata oglinda, mai mult decat 2 ochi verzi si un suras tentant. Sunt mai mult decat gandurile astea care ma nelinistesc uneori pentru ca ma indeamna pe carari noi de care poate ca imi este teama. Sunt mai mult decat planurile pe care mintea le creaza in fiecare clipa. Daca as lasa universul sa se desfasoare dupa legile sale fara sa ma gandesc la actiunile trecute si fara sa incerc sa prevad viitorul , oare unde as ajunge? Sa ma las purtata de val, este oare o nebunie?? sau este doar credinta? credinta ca voi primi ceea ce dau..dau bani, voi primi bani, dau mancare, voi primi mancare, dau iubire voi primi iubire........

Descopar si sunt atenta la ceea ce mi se arata zi de zi..am privit in ochii umezi ai unei batrane care cersea la intrare la banca Raiffeisen si m-am vazut pe mine cersind si am iubit-o pe batrana aia ca pe oricare din apropiatii mei..cainele rau care latra si musca se intinde pe jos cu burtica in sus atunci cand simte ca este iubit..lumea vazuta prin ochii tai este prietenoasa sau nu, in functie de ceea ce tu vrei sa vezi si de ceea ce simti. Inotam intr-un ocean de ganduri dar lasam sa ne inunde doar cele care sunt asemanatoare noua..
Sunt zile in care ma simt ca un fluturas, altele cand ma cuprinde indoiala si nu stiu daca sunt pe calea cea buna; ceilalti iti dau propria lor reteta dar pe mine nu ma multumeste, pentru ca adevarul meu nu seamana cu al celuilalt si ma intorc din nou pe calea mea..si prind aripi din nou..
Traim intr-o lume in care totul este posibil dar nu totul este permis.

Inceput, drum, sfarsit si reinceperea ciclului. Suntem atat de lasi si cautam sa lancezim in lucruri fara substanta doar pentru simplu motiv ca asa suntem linistiti caci lucrurile le stim deja asa cum sunt..ne este teama de noi inceputuri, de carari pe care nu am umblat..Ne plictisim dar nu ne dam seama ca plictiseala ne spune ceva. Ne spune ca lectia asta o stim deja si ca avem nevoie de altceva, ca trebuie sa pornim din nou la drum..Totul se misca. De vrei sa prinzi ceva si sa-l tii langa tine cu forta vei constata ca nu o poti face si ca o durere ascutita isi va infige ghearele in grumazul tau. Orice, de la idee si pana la fiinta...totul trebuie sa fie intr-o continua miscare.
Risipim atata timp, atatia ani si ajungem la final cersind cateva clipe. Ne plangem de cat de repede trece timpul dar nu suntem atenti ca el sta, numai noi trecem prin el. Ma iubeste mama, ma iubeste prietena mea cea mai buna, ma iubesc prietenii, si totusi atata iubire nu-i de ajuns..e nevoie de o singura iubire care sa te iubeasca asa cum ai nevoie tu si totul e plin de iubire atunci..E frumos omul, nu-i asa??

Mister si iubire

Cat de mult ne schimbam! de-ar fi sa ma compar pe mine, cea de acum cu cea de acum 2 zile as fi surprinsa sa descopar o femeie care a mai bifat cateva casute in dobandirea mult ravnitei intelepciuni. Am crescut mult alaturi de voi prieteni! Ma surprind pe mine insami intr-o stare de spirit atat de buna incat nu-mi vine sa cred; acceptare a momentului de fata asa cum este el, fara sa lupt impotriva lui. Greseala noastra a tuturor este ca ne identificam deseori, daca nu totdeauna, cu personajele pe care le jucam zi de zi: ( iar acestea sunt multiple ) - cu rolul de director, de medic sau inginer, de mama sau tata, de iubit sau iubita etc..uitand ca ele sunt povesti pe care noi le scriem zi de zi dar nu ne definesc in totalitate. Rolul de parinte nu te defineste pe tine in mod total - poti fi un parinte bun sau prost dar nu te reprezinta pe tine ca fiinta umana. Suntem atat de complecsi si tocmai pentru aceasta complexitate trebuie admirat si iubit orice om. In definitiv nu am face decat sa admiram si sa iubim minunea in care Dzeu se lasa transformat. Oriunde privesc exista creatia SA iar omul este varful de piramida. M-am intrebat mereu care-i scopul meu in aceasta lume. Raspunsul poate ca nu-l voi descoperi niciodata, la modul concret. In schimb am ales sa caut inteles si scop intr-o lume spirituala unde toate povestile sunt epice si sacre. Intr-un fel pot spune ca a murit cine credeam ca sunt pentru a se naste un mister. Pentru ca daca suntem sinceri cu noi insine vom descoperi ca asta si suntem : un mister.
In saptamana mare cand tot ce atingi si privesti este incarcat de o energie cu totul altfel si atat de benefica alege sa iubesti dezinteresat. Priveste pe omul de langa tine, oricare ar fi el ca pe Dumnezeu care s-a imbracat in haina de-o vezi.. Fii bun cu ceilalti dar nu te uita si pe tine; vindeca-ti ranile si iubeste-te asa cum esti acum. Pentru ca nu stim si nu putem cuprinde cu mintea coregrafia lui Dumnezeu.