joi, 7 octombrie 2010

Fragment de timp îngheţat!

Călătoresc printre clipe amorţite. Timpul care stă şi noi care ne metamorfozăm la infinit. Am inventat timpul pentru a cunoaşte rapiditatea cu care ne schimbăm. Am uitat cine suntem şi ca atare lumea a devenit un câmp de luptă. Ne luptăm cu toţi pe care îi întâlnim, ne luptăm să ne impunem punctele de vedere şi odată cu asta săvârşim crime la nesfârsit. Ucidem dreptul celuilalt de a fi aşa cum este el înlăuntrul său. Purtăm maşti de protecţie căci altfel chipul ne-ar fi brăzdat de şiroaie de lacrimi, de durere. Nu ştim să mai ascultăm cu inima ci ascultăm cu mintea şi credem că propriul adevăr este absolutul şi suntem îndreptăţiţi să dăm sfaturi sau mai degrabă să impunem celuilalt universul nostru lăuntric. Cum să te înţeleg dacă am uitat să mă ascult şi pe mine?

Niciun comentariu: