Fericirea!

Fericirea ia forma celor mai buni prieteni! Nu a celor care se regăsesc printre momente de prietenie, ci a celor care indiferent cum eşti, indiferent de contexte, îţi sunt aproape. Contextele sunt uneori atât de insuportabile încât alungă toate fake-urile din viaţa ta. Şi dacă te întrebi de ce a trebuit să treci prin nu ştiu ce experienţă, răspunsul poate fi acesta. Pentru că trebuia să afli care sunt cei cu adevărat importanţi în propria-ţi viaţă! Celor ce vă ştiţi vă mulţumesc!

Eu, astăzi!

Ce nu te omoară te face mai puternic! Aşa se spune şi având experienţa proprie suntem de acord cu acest aforism. Sunt zile când refuzi să te mai ridici din pat pentru că nu mai vezi sensul. Ridică-te oricum! Sensul este sa exişti pur şi simplu. Nu bat tobele şi nu sună trâmbiţele când se aud paşii tăi, nu-i nimic! Paşeşte mai departe. Şi pasul tău contează. Tot ce vezi acum cu proprii-ţi ochi şi tot ce mintea ta pricepe este aşa pentru că nu putea să fie altfel. Mâna Creatoare nu şi-ar fi prăpădit energia pentru tine dacă tu nu ai fi contat. Cele mai mari si mai multe piedici sunt cele pe care singuri ni le punem aşa ca dacă un lucru nu se schimbă si nu-l mai suporţi atunci e timpul sa-ţi schimbi atitudinea cu privire la el si totul se schimbă apoi. Omul, eu si cu tine, ne luăm prea în serios si pierdem distracţia pe lumea asta. Suntem prea încrâncenaţi şi astfel trecem pe lângă lucruri care chiar trebuie văzute. Miracolele sunt cele mai simple lucruri si de aceea nu le mai vedem pentru că atenţia nu ne mai este atrasă. Călcăm pe ele la tot pasul. Nu te înfioară gândul că pasul tău tocmai a ucis un miracol!

Problemele abundă şi nu le poţi evita dar poţi face un lucru - NU TE MAI LUA ASA IN SERIOS! Ele vin şi trec. Aminteşte-ţi ca nu eşti nemuritor şi lângă umărul tău stâng se află Îngerul Morţii care îţi şopteşte că încă nu te-a atins aripa lui deci poţi să schimbi ceea ce nu îţi convine. Încă mai e timp!

Bucuraţi-vă acum! Doar pe acum îl avem.

Fragment de timp îngheţat!

Călătoresc printre clipe amorţite. Timpul care stă şi noi care ne metamorfozăm la infinit. Am inventat timpul pentru a cunoaşte rapiditatea cu care ne schimbăm. Am uitat cine suntem şi ca atare lumea a devenit un câmp de luptă. Ne luptăm cu toţi pe care îi întâlnim, ne luptăm să ne impunem punctele de vedere şi odată cu asta săvârşim crime la nesfârsit. Ucidem dreptul celuilalt de a fi aşa cum este el înlăuntrul său. Purtăm maşti de protecţie căci altfel chipul ne-ar fi brăzdat de şiroaie de lacrimi, de durere. Nu ştim să mai ascultăm cu inima ci ascultăm cu mintea şi credem că propriul adevăr este absolutul şi suntem îndreptăţiţi să dăm sfaturi sau mai degrabă să impunem celuilalt universul nostru lăuntric. Cum să te înţeleg dacă am uitat să mă ascult şi pe mine?

Ţipă gândurile!

M-am întrebat deseori de ce sunt geniile de neînteles de omul obişnuit, ce se ascunde înlăuntrul unui asemenea om de este imposibil de pătruns de către cel care trăieşte viaţa ca pe o poezie repetată la nesfârşit, unde trezitul de dimineaţă este virgula, şi următorul pas făcut este cuvântul de lângă virgulă. Tot ce unul săvârşeşte într-o banală repetitudine, celălalt surpasează ca şi când ritmul geniului este scris cu o altă matrice, ca şi cum spiritul acestuia înglobează în el nemarginirea. Geniul este normalul pierdut de om când s-a trezit un egoist fără limite, când a început să vrea să aibe şi nu să fie. Geniul este cel care are imaginea de ansamblu şi care nu mai dă sfaturi pentru că adevărul pe care el îl stăpâneşte cuprinde în el toate fragmentele de adevăr ale celorlalţi. El îşi trăieşte viaţa cu detaşare, privind mereu deasupra întâmplărilor ce se succed, ştiind că el nu este definit de aceste evenimente ci doar asistă la crearea continuă a lumii. Geniul este. Verbul lui este a fi!
Dorul de linişte ne face nefericiţi într-o lume în care viteza de reacţie este distrugatoare, în care totul se vrea a se fi întâmplat ieri. Întreabă-te când ai simţit ultima dată liniştea? Răspunsul şochează şi intrăm în alertă. Liniştea e totul. E ca o pânză pe care se desenează tabloul, sau un portativ de susţinere a sunetelor. Vacarmul şi agitaţia infernala sunt niste copii galagioşi ai liniştii. Mă întreb dacă se vor maturiza vreodată!
Liniştea este muzica cântată de îngeri, este partitura pe care Creatorul ne-a dat-o tuturor să o interpretăm dar amnezia ce ne-a cuprins cand am ales sa vrem ne impiedică să o cântăm.

Spiritul nostru e în criză! Îl ajutăm sa moară mai repede sau îi dăm o mână de ajutor?

De ceva timp încoace vorbim despre criză. Criză economică, criză globală, minusuri şi neajunsuri. Încercam să tratăm o boală care a cuprins întreg organismul acordând ajutor numai unui fragment, unui deget spre exemplu. Tot ceea ce se întamplă azi se va croniciza si se va atinge momentul in care pacientul va intra in comă şi de acolo înainte numai dorinţa lui de a-şi ridica nivelul de conştiinţă înţelegand prin asta o nouă paradigmă in care omul să se integreze va face ca el sa se întoarcă la viaţă. Puteţi începe sa faceţi un studiu pe cazuri concrete să vedeţi care este la momentul actual gradul de evoluţie al omului. Nu cred că veţi rămane surprinşi să descoperiţi ca omul îşi vrea doar binele propriu neinteresându-se şi dacă vecinul are apă să bea. Cu un astfel de nivel de conştiinţă e imposibil de depăşit această criză globală. Tot ceea ce exteriorul reflectă nu este altceva decat starea noastră interioară, egoismul extrem de care dăm dovadă, indolenţa. Ca să ne fie bine trebuie să luăm in calcul si individul din Noua Guinee care se confruntă cu diverse probleme.
La o privire atentă se observă ca la nivel global puterea statelor a fost diminuata considerabil in ultimul timp, şi că cei care azi trag sforile sunt marile corporaţii. Creşterea fabuloasă a economiei in SUA de exemplu se datoreaza unui regim privat care actualmente dă trendul în întreaga viaţă a oamenilor si o mult mai slaba prezenţă a statului. Televiziunile dictează cine este eroul zilei, care sunt caracteristicile de bază ale acestuia, consumerismul este religia de azi şi întreaga planetă aleargă cu paşi iuţi către autodistrugere. Lăcomia este o virtute, competenţa a ajuns sa fie o armă folosită de mediul privat care dictează legea împotriva celui mai puţin bun. Ai dreptul să mănânci dacă notele tale sunt de 10 daca ai 9,50 rămâi nemâncat.
Nu rămâneti morţi în viaţă! Încercaţi să vă resuscitaţi latura profundă care dormitează in voi.

Welcome back!

Este o urare adresată mie...M-am intors la blogger-eală!