sâmbătă, 12 septembrie 2009

Facuta din tarana si cu capul in nori!

Eu sunt. Sunt indiferent de parerea celorlalti, indiferent daca sunt geniala sau banala, indiferent daca actionez corect sau incorect. Eu sunt. Acum in clipa asta sunt mai mult decat ceea ce imi arata oglinda, mai mult decat 2 ochi verzi si un suras tentant. Sunt mai mult decat gandurile astea care ma nelinistesc uneori pentru ca ma indeamna pe carari noi de care poate ca imi este teama. Sunt mai mult decat planurile pe care mintea le creaza in fiecare clipa. Daca as lasa universul sa se desfasoare dupa legile sale fara sa ma gandesc la actiunile trecute si fara sa incerc sa prevad viitorul , oare unde as ajunge? Sa ma las purtata de val, este oare o nebunie?? sau este doar credinta? credinta ca voi primi ceea ce dau..dau bani, voi primi bani, dau mancare, voi primi mancare, dau iubire voi primi iubire........

Descopar si sunt atenta la ceea ce mi se arata zi de zi..am privit in ochii umezi ai unei batrane care cersea la intrare la banca Raiffeisen si m-am vazut pe mine cersind si am iubit-o pe batrana aia ca pe oricare din apropiatii mei..cainele rau care latra si musca se intinde pe jos cu burtica in sus atunci cand simte ca este iubit..lumea vazuta prin ochii tai este prietenoasa sau nu, in functie de ceea ce tu vrei sa vezi si de ceea ce simti. Inotam intr-un ocean de ganduri dar lasam sa ne inunde doar cele care sunt asemanatoare noua..
Sunt zile in care ma simt ca un fluturas, altele cand ma cuprinde indoiala si nu stiu daca sunt pe calea cea buna; ceilalti iti dau propria lor reteta dar pe mine nu ma multumeste, pentru ca adevarul meu nu seamana cu al celuilalt si ma intorc din nou pe calea mea..si prind aripi din nou..
Traim intr-o lume in care totul este posibil dar nu totul este permis.

Inceput, drum, sfarsit si reinceperea ciclului. Suntem atat de lasi si cautam sa lancezim in lucruri fara substanta doar pentru simplu motiv ca asa suntem linistiti caci lucrurile le stim deja asa cum sunt..ne este teama de noi inceputuri, de carari pe care nu am umblat..Ne plictisim dar nu ne dam seama ca plictiseala ne spune ceva. Ne spune ca lectia asta o stim deja si ca avem nevoie de altceva, ca trebuie sa pornim din nou la drum..Totul se misca. De vrei sa prinzi ceva si sa-l tii langa tine cu forta vei constata ca nu o poti face si ca o durere ascutita isi va infige ghearele in grumazul tau. Orice, de la idee si pana la fiinta...totul trebuie sa fie intr-o continua miscare.
Risipim atata timp, atatia ani si ajungem la final cersind cateva clipe. Ne plangem de cat de repede trece timpul dar nu suntem atenti ca el sta, numai noi trecem prin el. Ma iubeste mama, ma iubeste prietena mea cea mai buna, ma iubesc prietenii, si totusi atata iubire nu-i de ajuns..e nevoie de o singura iubire care sa te iubeasca asa cum ai nevoie tu si totul e plin de iubire atunci..E frumos omul, nu-i asa??