Cum ne regasim pe noi insine intr-o lume care nu da doi bani pe noi ca si fiinte umane? Trebuie sa ne platim datoriile fata de sistem, fata de societate, fata de oameni care ne sunt apropiati dar ne privesc ca pe o punte de salvare...etc. Cam greu sa mai fii fericit intr-o astfel de lume. Cum sa fiu fericit atata timp cat nu aflu cine sunt cu adevarat! Ne nastem aici si vin altii sa ne construiasca personalitatea, si toarna si toarna in noi informatii, reguli si concepte testate de amar de ani care par ca functioneaza intr-un sistem ca cel de azi dar care vin in contradictie cu esenta omului si anume sufletul si spiritul care de altfel sunt complet ignorate. "Sau nu chiar" - ptr. ca intervine religia cu propriul ei sistem de reguli care ni-l prezinta pe Marele Creator ca pe un frustrat cu biciul in mana pentru ca propriile-i progenituri nu-l asculta si trebuie pedepsite aruncandu-le in iad. So, my friend sa incepem: familia, gradinita, scoala, religia, societatea toate la un loc il creaza pe omul de azi. Il arunca in viata, se emit titluri de proprietate ( sau cum se numesc ele - certificate de casatorie - o mare ....bip ), i se da un job care-i ocupa cel putin 10 ore zilnic si i se spala creierul cu tampeniile pe care mass media le transmite. Si iata-l pe INVINSUL , ups pardon mon cher OMUL zilei. Ce sa stie omul asta ce inseamna fericirea cand el nu s-a intrebat niciodata cine e el si care e scopul vietii in sine. Sa se descopere printre sutele de masti pe care le poarta? cam greu..foarte greu..dar nu e imposibil. Odata ce ti-ai pus intrebarea si faci pe fiecare zi cate un pas in acest sens totul se incarca de energie si dintr-una in alta se descifreaza putin cate putin din enigma asta numita OM. Traim dupa concepte sociale moralitate, dreptate si proprietate in loc sa ne calauzim viata dupa principiile reale ale vietii care spun ca daca ceva este eficient atunci acel ceva devine functionabil deci merge sa fie aplicat la scara mare, daca acel ceva nu mai este asa de eficient si poate fi imbunatatit atunci e mai bine sa intervina selectia naturala si astfel sa ne folosim de adaptabilitate si in ultimul rand sustenabilitate care e la mintea cocosului - pentru ca viata e un carusel urias cu reguli stricte si care se autoconserva fie ca suntem noi constienti sau nu. Dar nu Domnule, noi trebuie sa traim dupa moralitate - caci bineinteles e o minte desteapta care le stie pe toate si detine adevarul absolut. Ipocrit de altfel ca si dreptatea potrivit careia ar fi cineva indreptatit sa dea recompense si sa aplice pedepse. Uau si vine proprietatea, asta chiar imi place la nebunie. Nu pot fi fericit pentru ca am nevoie de un apartament al meu, de masina mea, de nevasta mea/barbatul meu - dupa caz, de copii mei, de locul de pe Marte etc..toate trebuie sa fie ale mele. Caci altfel nu sunt fericit. Nu sunt fericit nu pentru ca nu le am ( pentru ca toti le dobandesc pana la urma si tot nefericiti raman ) ci pentru ca nu stiu cine sunt. SI nu ai sa vezi ca-ti vor spune astia la stiri : mai omule du-te de te cauta si afla cine esti. Ca ar pierde din atentia ta si tu trebuie sa fii adormit ca sa le respecti regulile. Suntem niste dobitoci care ignoram viata si suntem asa pentru ca asa ne vrea societatea. Si nu ma refer aici doar la cea romaneasca pentru ca asta se aplica la scara globala. Sunt cativa pioni in lumea asta care detin controlul si adevarata putere restul - doar carne de tun si marionetele in pozitiile strategice.
Exista destul din tot ceea ce avem nevoie sa fim fericiti si asta se gaseste in interiorul fiecaruia. Doar de-am avea curajul sa ne uitam acolo si sa descoperim comoara. Pentru ca e intr-adevar nevoie de curaj sa iti infrunti fricile, ideile gresite despre viata, oamenii dragi care s-ar putea sa nu fie de acord cu "nebunia " ta de a vrea sa te vezi in lumina adevarata etc. Un adevarat lant al slabiciunilor. Si vei ramane incatusat pentru ca ti-e teama de ce va zice lumea, de ce va zice nevasta , de cum ma va privi copilul, si cel mai teama de vocile interioare care vor sa fie satisfacute si vor sa ramana vii sa -si perpetueze calvarul.
Personalitatea care o avem pana la urma nu este in totalitate rea.Trebuie doar sa ne folosim de ea pentru a ne descoperi adevaratul sine.
Stii care-i regula mea? Daca vreau sa stiu ce imi face bine sau nu, imi ascult sufletul ...e simplu . Sufletul comunica cu tine prin emotii, cand simti bucurie vizavi de ceva inseamna ca acel ceva este in acord cu sufletul tau si deci este bun. De fiecare data cand simt suferinta imi dau seama ca e o stare pricinuita de orgoliul meu ( sau eul meu cum vrei tu sa-l numesti ) si ala nu-i sufletul meu pentru ca EL e numai bucurie, stare de bine, sinceritate, onestitate..toata gama de emotii umane pozitive alcatuiesc sufletul..Restul sunt emotii negative pe care orgoliul, personalitatea formata dupa ce ne-am nascut ni le da. Depinde doar de tine pe cine vrei sa asculti. Personalitatea sau sufletul. Crede-ma nu e atat de greu sa ajungi la adevaratul sine. Cand mastile cad si iti canalizezi energia spre tine se simte o schimbare. Si-ti cresc aripi pentru ca niciodata nu ai simtit libertatea pe care o ai acum, cand stii ca esti o scanteie divina.
...Totul se gaseste in tine. Omul e un microcosmos si daca i s-ar da atentia cuvenita ar intelege macrocosmosul cu legile lui. Nu-i de mirare ca grecii antici scriau pe frontispiciul templului din Delphi : "Cunoaste-te pe tine insuti"
Incearca sa-ti cauti calea ta spre echilibru interior.
Fii solitar pentru a fi solidar. Retrage-te in tine pentru a putea sa fii solidar cu ceilalti.
Nimeni si nimic pe lume nu-ti va da confortul ala pe care-l capeti odata ce te descoperi pe tine. Alegerea este numai a ta!
