EU,EU,EU,EU!!!!!

Asa e omul: nu poate iubi fara sa se iubeasca pe sine! Vanitos: eu,eu,eu!!! Eu, cel mai destept, cel mai bun in meseria mea, cel mai bun prieten, cel mai bun amant, cel mai bun...si lista poate continua. Te intreb: crezi ca esti mai destept decat ceilalti? Cu siguranta imi vei da un raspuns afirmativ.

Exemplul cel mai bun: "Trăiam, aşadar, fără nici o altă continuitate, în afară de una singură: eu-eu-eu. De pe o zi pe alta, femeile, de pe o zi pe alta, virtutea sau viciul, totul de pe o zi pe alta, precum câinii, dar în fiecare zi eu însumi, veghind neobosit. Înaintam astfel la suprafaţa vieţii, prins în cuvinte, spre a spune aşa, niciodată în realităţi. Cărţi citite în grabă, prieteni iubiţi în grabă, oraşe străine străbătute în grabă, femei posedate în grabă: tot atâtea gesturi izvorâte din plictiseală sau din dis­tracţie. Oamenii mă urmau, încercau să se agaţe, dar nu aveau de ce şi erau nenorociţi. Ei. Căci eu uitam. Nu mi-am amintit niciodată decât de mine însumi."

Mos Craciune, frumos era cand credeam in tine!

Altruism sau vanitate?

O amica imi spunea astazi ca va participa la o depunere de coroane in cinstea unor eroi. Ma intreb oare ce ne determina sa facem asemenea gesturi? Pentru ca sunt mai mult decat convinsa ca nu simtim cu adevarat acest gest maret. Atunci? De ce trebuie sa ne comportam astfel? Ne cream o imagine despre noi si ca urmare a acestui lucru ne place sa ne impaunam cu tot felul de fapte care ne-ar pune intr-o lumina favorabila, atat in ochii nostri cat si in ai celorlalti.
Daca te-ai intalni pe strada cu tine insuti probabil ca nici nu te-ai recunoaste.

Singuratate

Diogene - nu din extravaganta si nici din cinism umbla cu un felinar aprins in plina zi ca sa caute un om. Stim prea bine ca din singuratate.

VIATA - un cuvant simplu!

Cand a fost ultima oara cand v-ati pretuit cu adevarat viata pe care o aveti? De mult, nu-i asa? Simte timpul daca vrei...aseaza-ti palma dreapta desupra inimii si simte-l ...trece, nisipul curge neincetat in clepsidra! nu te asteapta.. avem o bucata limitata de timp pe acest pamant. Bine ar fi sa o folosim cu intelepciune. dar cine ne poate da oare reteta corecta? Nimeni. Dar putem incerca, ne putem propune sa privim fiecare dimineata cu alti ochi, nu ca pe ceva care ni se cuvine ci ca pe un miracol..Dimineata ta ce gust a avut? A mea a avut gustul prieteniei - de miere de tei.
Inima ta este extraordinara atata timp cat o umplii cu iubire, credinta si altruism. Ea poate depasi orice daca te rogi si ai credinta.
Omul acela pe care l-ai salutat dimineata stangaci si fara chef ti-ar fi putut fii de ajutor candva daca astazi i-ai fi dat "un fir de nisip" din clepsidra ta. Oameni sunt de neinlocuit. Fiecare in parte...nu te-as putea inlocui cu nimeni; doar tu imi spui intr-un anume fel ceva, doar tu imi impachetezi realitatea in purpuriu..da, da, si tu ai dreptate chiar daca o vezi verde praz! Cu totii sunteti o fata a diamantului care se numeste realitate.

Uneori mai putin inseamna mai mult. SIMTE TIMPUL!

Nothing's gonna change my world!!!

Happiness!!!

Am aflat ca pot fi in acelasi timp Michelangelo si David. Totul depinde doar de mine ( sau de tine ). Poti fi, avea si trai ceea ce iti doresti cu adevarat. Trebuie doar sa crezi. Restul e treaba universului sa-ti dea. Nu-i extraordinar sa poti sa fii si sculptor si sculptura? As vrea sa va molipsesc pe toti de bucuria pe care o simt. Explozii! You can have the universe on your own feet. Have faith!!!

Suntem de piatra

Zilele trecute mi-a captat atentia un eveniment tragic, de fapt un accident in urma caruia o tanara a murit. Nimic senzational, veti spune. Cati nu mor zi de zi. Ce m-a cutremurat pe mine in schimb..Undeva in Bucuresti un accident stupid de masina, cineva lovit..circulatie oprita, etc.. Am vazut imaginile la televizor si am ramas socata. In timp ce politia dirija circulatia pentru ca pe acolo trebuia sa treaca o coloana oficiala, individa care provocase accidentul dadea numeroase telefoane sa-si acopere pielea, trecatori faceau parte doar din peisaj, erau ca la un spectacol, o fiinta umana agoniza undeva pe trotuar si nimeni nu -i acorda nici cea mai mica atentie. Suntem oare atat de prinsi in lumea noastra, cu grijile cotidiene, cu isteria la care am ajuns din pricina vitezei cu care se desfasoara totul in jurul nostru incat am uitat sa fim oameni? Unde s-a dus umanitatea din noi?
Am invatat ca nu trebuie sa judec pe nimeni; s-ar putea spune ca politia isi facuse datoria chemand salvarea iar trecatorii au ales sa nu fac nimic pentru ca in astfel de cazuri e mai bine sa nu misti victima...DAR...ar fi putut sa o tina macar de mana! Nimic mai mult...sa simta ca nu e singura..
Vreti sa va testati si sa vedeti cat de senzationali sunteti? Atunci puneti-va intrebarea urmatoare si raspundeti-va cu sinceritate: "Cum ar fi lumea daca toti oamenii ar fi ca mine?" Mai buna?
Reflectati putin! As fi putut fi eu..sau tu!!

Cine sunt? Cine esti?

Ma intreb cine sunt..cine esti tu? Societatea, mediul in care traiesc, oamenii pe care -i cunosc , toate la un loc mi-au creat egoul. Dar voi reusi vreodata sa distrug bucata cu bucata tot puzzle-ul asta si sa ajung la mine? La cine sunt eu cu adevarat, la esenta..
Pana am sa ma dumiresc cine sunt aleg sa-mi scriu suferintele pe nisip si lucrurile frumoase pe piatra. Pe primele le va spulbera vantul...

?????

In celebra "Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen" a Revolutiei franceze se spune una din cele mai mari idiotenii: Oamenii sunt egali de la natura.
Oare?

Hai sa-l comparam pe Kant cu Ghita de la Ciorogarla..."acel ceva" ereditar din fiecare este un mister.