sâmbătă, 29 martie 2008

no name

Intr-un ritm nebun se desfasoara viata fiecaruia dintre noi. Avem ambitii mari, ne trezim in fiecare dimineata cu gandul ca astazi vom mai urca inca o treapta pe calea care ne duce spre varf. Ne maturizam ne spunem. Dar aceasta maturizare ne confera doar cunostinte, multe chiar si prea putine sensuri.

Revin!

Un comentariu:

Victor spunea...

Cred că există o statistică a celui mai utilizat verb în limba română. Încerc doar să ghicesc că verbul de care vorbim este „a pleca”. Trebuie să „te duci” tot timpul, „să mori câte puţin” în toate drumurile noastre, pe care le străbatem, uneori, fad, nici măcar în ideea acumulării de cunoştinţe. Plecăm de undeva pentru a ajunge unde? Mi-ai adus aminte de romanul Castelul al lui Kafka... Misiunea lui era să plece spre castel... nu a ajuns niciodată! Cred că noi, românii, numim acel castel, fie „doi metri sub pământ”, „lumea de dincolo” ori, tot din domeniul acesta sumbru-dominator, tron.
Mi-ar plăcea să cred că verbul cel mai folosit este „ a iubi” care ar uni chiar şi un „no name” cu o „name” Poate fi?