luni, 24 martie 2008

Keep the faith!

Incerc sa-mi adun gandurile si sa nu spun tampenii. Mi se intampla sa nu mai inteleg nimic din lumea asta. Prietena mea imi spune ca la mine ploua 28 de zile din 30. Ironica, dar ar trebui sa recunosc, ca spune adevarul. Cred ca in ultimul timp am rasturnat cu fundul in sus intreaga "lume" incercand sa am raspunsuri si certitudini. Daca le-am aflat, raspunsurile nu au fost cele la care m-am asteptat. Dar asta-i mersul lucrurilor. Din starea de rahat in care ma aflam ceva a reusit sa-mi schimbe dispozitia. Am vazut niste oameni extraordinari, speciali prin capacitatile lor. Unul din ei incepuse sa vorbeasca, copil fiind, invers. Adica de la coada la cap iar cei din jur il vedeau ca pe Antichrist. Era un neamt, mi se pare. Nu i-am retinut numele. Individul ala este cu adevarat uimitor. S-au facut niste teste asupra lui si s-a demonstrat ca are niste aptitudini extraordinare. E un computer in adevaratul sens al cuvantului. Reuseste sa calculeze orice in minte. M-a uimit. M-au bulversat si altii care in momentul in care aud vorbindu-se sau latra un caine, sau asculta o melodie .etc. in momentul acela ei vad culori, sau simt gustul cuvintelor, sunetelor. Fantastic! Mi-au schimbat dispozitia. Si mi-au intarit ideea ca in viitorul apropiat lumea se va schimba, de fapt noi ca specie ne vom autodepasi..fie ca suntem pregatiti fie ca nu. Poate nu-i deloc inacceptabila ideea maiasilor si trecerea intr-o alta dimensiune. Oamenii astia sunt senzationali.
Poate ca increderea mea in oameni e un pic cam zdruncinata dar mi se umple un gol cand vad ca exista oameni atat de diferiti de rest.

Un comentariu:

Victor spunea...

Optimismul pe care-l regăsesc aici bucură! De altfel şi tema propusă e de un optimism care te inhibă... tu vezi de fiecare dată plenar, global, de undeva de sus, dominator... Perspectiva întotdeauna uimeşte, informaţiile te bulversează, apoi îţi pui întrebări... mai ştii multe!? Doar 2 zile de soare? Să fi scris oare într-una din cele două zile? Speranţa – şi aici văd că devii şi tu nietzscheană – că apare, într-un târziu, Supraomul, nu face decât să scoată la suprafaţă, sau în faţă, absurdul în care trăim. „Oricum i-ai alege, oamenii se vor dovedi totdeauna rai” , scria, parcă, Machiavelli. De ce să vorbeşti atunci de încrederea în ei? Şi, plenar vorbind, omenirea nu este ceva pe care să pariezi.... Poate supraomenirea!