sâmbătă, 28 februarie 2009

Cand iti dai seama ca aparentele te inseala?

Cand iti vei da seama ca cel care iti vorbeste esti chiar tu? In momentul cand omenirea va deveni constienta de faptul ca toti reprezentam un singur spirit care se desfasoara intr-o multitudine de universuri individuale atunci vom inceta sa spunem celuilalt esti un idiot , mama sa vezi ce iti fac cand nu esti atent - te-am ars cat ai zice peste! E nevoie de o schimbare de paradigma. A ne percepe ca parte dintr-un tot sau a ne percepe ca un tot care se manifesta in parti. Mintim, inselam, suntem capabili de toate rautatile posibile si imposibile tocmai din nestiinta. Cunoasterea este imperios necesara, cunoasterea de sine. De ce sa te mint? Doar m-as minti pe mine.
Noua paradigma de care viitoarele generatii vor fi constiente este aceea ca omul si universul reprezinta un TOT si pornind de la asta vom intelege ca tot ceea ce reprezinta materie este o reprezentare a propriei noastre constiinte.

3 comentarii:

Tița Victor spunea...

Usor se poate scrie si vorbi despre un spirit comun, despre un suflet comun, despre ganduri intrate in era comunista… totul la comun. Oricine poate spune ca in 1000 de ani se intampla ca Europa sa nu mai existe…. Poti proba? Raspunsurile care aduc mai multe intrebari si multiplica necunoscutele nu indreapta catre directia corecta sau devin modalitati de a evita raspunsurile… acelea simple si cele mai fericite. E greu sa esentializezi… Gasesc usor oameni care pot interpreta aparitia unui curcubeu. Raspunsul este simplu dar parea complicat pana cand lucrurile nu au fost explicate. Asadar, cred in experienta, sub toate denumirile ei, chiar si sub forma notiunii de experiment. Aparentele inseala din momentul in care dovedesti ca sunt aparente, pentru ca acestea intotdeauna inseala. Si incercarile noastre, ale oamenilor de a gasi dincolo de explicatiile simple, altele mai complicate menite sa satisfaca anumite curiozitati, si acestea sunt dovezi ale omniaparentelor. A-l ridica pe om la rangul unui mecanism major din totul acela pe care-l formeaza cu universul aminteste de autodecorare. Ce merit are el,omul ca universul exista… poate numai numele… De undeva de acolo, universul indiferent exclama, folosind cuvintele unui om: „Margaritas ante porcos”

catalina spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
catalina spunea...

Universul nu tine de resortul fizicii.O intrebare pertinenta privind observatorul si obiectul observat, daca vorbim de experienta si experiment, unde se sfarseste constiinta observatorului si unde incepe obiectul? De ce nu admitem ca EL, observatorul nu poate avea constiinta despre ceva care nu se afla in constiinta sa. Universul si legile lui sunt revelate doar cand ne intoarcem spre sinele nostru interior. Cunoscandu-ne, numai asa putem cunoaste universul. Ce cautam noi in mod obisnuit? Cautam obiectivitatea deoarece ea crede in separarea dintre spiritul care percepe si materia care este perceputa. Atitudinea asta este cel mai mare impas. Realitatea nu sunt nici eu si nici universul. Realitatea este unitatea celor doua.